Publicat

13

octombrie

2017

08:32

5199

vizualizări

Sevil, regina lui Tudose

După cum spuneam, Tudose putea fi devorat, crud, la micul dejun. Dar, ce să vezi, lui Dragnea i-au căzut, în creierii nopţii, trei dinţi din faţă.

Sevil, regina lui Tudose

După cum spuneam, Tudose putea fi devorat, crud, la micul dejun. Dar, ce să vezi, lui Dragnea i-au căzut, în creierii nopţii, trei dinţi din faţă.

Premierul Tudose, aşa, cu circuitele schimbate, cum părea, când a ieşit din CEx, la declaraţii („Vă anunţ că Sevil va lucra de luni la guvern”), a câştigat partida în faţa unui Dragnea, bulversat. După un şah-blitz, dat acestuia, în urmă cu două zile, şeful executivului i-a dat şi matul de rigoare liderului său, cu două dame şi-un pion.  

Sigur, garda pretoriană a încercat explicaţii: „Cei trei miniştri şi-au menţinut demisiile ca să nu plece Tudose din fruntea guvernului. Au făcut-o în binele ţării! Iohannis ar fi numit un alt prim-ministru”, au spus ei.

O fi, dar victoria acestui premier rămâne scrisă în hârtii, consfinţind prima umilinţă în cv-ul lui Dragnea. Pohta ce-a pohtit, indiferent în ce fel a curs jocul: trei dintre cei patru miniştri indezirabili au plecat învinşi de la Victoria lui Tudose.  

Iar victoria lui Tudose constă, în primul rând, în aceea că nu a clacat, că nu a fost aruncat la colţ, în genunchi, pe coji de nucă, de suflul blamului colectiv al CEx-ului; de pledoariile, când ingenios-conciliante (Dragnea: „A fost o greşeală de comunicare între guvern şi partid. Şi eu am greşit”), când belicos-moralizatoare (Firea: „Nu e corect ca unii dintre noi să-şi exprime nemulţumirile în media, şi nu în cadrul organizat, statutar), susţinute de unii dintre colegi înainte de partidă.

Tudose a câştigat lupta nu pentru că ar fi avut, neapărat, dreptate. Asta ar fi fost, oricum, prea puţin în opinia „colectivului”, după cum, chiar el însuşi, a simţit. A câştigat pentru că lui Dragnea i s-a făcut frică. A fost prima oară când a perceput măsura dezastrului, ce s-ar fi declanşat odată cu demisia lui Tudose. Iar pe Tudose l-a crezut în stare. L-a simţit că se va duce până la capăt. Că nu dă înapoi. (Nici n-ar fi putut fi altcumva. Ce premier ar mai fi fost acesta, umilit de partid, pus să înghită broaşte, întors pe funcţie ca un bolnav de lingoare, trăind, umblând, graseind, în prezenţa tuturor grimasele ironice ale miniştrilor săi?!).

Şi spaima lui Dragnea a devenit şi spaima doamnelor ministru. E bulversant să-ţi asumi dezastrul. N-a mai fost nevoie de vorbe.

Sevil Shhaideh a făcut-o, până la urmă, cu fermitate. Rovana Plumb a făcut-o din mimetism. Înainte s-o facă, tocmai anunţase că n-o va face; că are susţinerea partidului.

Dacă Sevil renunţa la demisie, ar fi renunţat şi Rovana.

Aşa că, omul pentru care Liviu Dragnea ar fi mers cu nebunia până la capăt s-a dovedit a fi regina cu care Tudose l-a  dat mat.

C-aşa e-n tenis!  

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info