Publicat

16

octombrie

2017

22:08

3157

vizualizări

Statele Unite şi Israelul părăsesc “teatrul reprezentaţiilor absurde”, tocmai când acesta şi-a ales un nou director general

Nu e o surpriză că, începând cu 1 ianuarie 2018, Statele Unite şi-au anunţat retragerea din UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură).

Statele Unite şi Israelul părăsesc “teatrul reprezentaţiilor absurde”, tocmai când acesta şi-a ales un nou director general

Nu e o surpriză că, începând cu 1 ianuarie 2018, Statele Unite şi-au anunţat retragerea din UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură).

De mirare e că nu şi-au informat din timp şi partenerul strategic, Israel, care oricum e demult pe punctul de a părăsi organizaţia.

Decizia SUA a fost anunţată, tocmai când la UNESCO se vota schimbarea directorilor generali: pleca Irina Bokova (fost ministru de Externe al  Bulgariei), după două mandate de cinci ani, şi urma să se instaleze foarte interesanta doamnă Audrey Azoulay, evreică franţuzoaică de origine marocană (tatăl său e un vechi consilier al monarhilor din Rabat).

Imediat după victoria în alegeri,  Azoulay s-a grăbit să declare presei: “În aceste vremuri de criză, avem nevoie mai mult ca oricând să sprijinim, să consolidăm şi să reformăm UNESCO, nu s-o părăsim (...). Dacă voi fi confirmată, primul lucru pe care îl voi face va fi să restabilesc credibilitatea, să restaurez încrederea membrilor şi eficienţa, astfel încât să putem funcţiona”.

Proiectele de reformă ale noului director general al UNESCO ar trebui să determine Washingtonul să mai reflecteze, tocmai pentru că unul dintre motivele declarate pentru care părăseşte organizaţia e tocmai lipsa reformei (cel de-al doilea fiind demersurile repetate anti-Israel).

Adevărul este că dacă la început, în noiembrie 1945, pornise cu 37 de state şi cu decizii dominate de fondatorii vestici, astăzi UNESCO are în componenţă 195 de state, iar decizia s-a mutat spre est. Influenţa Statelor Unite în cadrul Organizaţiei e minimă, situaţie care se perpetuează de vreo trei decenii, cam de când  ambasadorul Americii la Naţiunile Unite, doamna Kirkpatrick, definea situaţia în aceşti termeni: “Ţările care au voturile nu plătesc facturi, iar cele care plătesc facturi n-au voturile”.

Statele Unite au încetat să mai plătească factura – cele 80 de milioane anual - în 2011, anul în care Palestina a fost primită cu drepturi depline în UNESCO. De atunci s-au scurs şase ani de încordare continuă între organizaţie, dominată de influenţa statelor musulmane, şi Israel, susţinută de SUA.

Netanyahu n-a scăpat nici o ocazie să eticheteze UNESCO drept un “teatru al reprezentaţiilor absurde”, secondat în declaraţiile caustice de ambasadorul său la ONU.

Cu Audrey Azoulay la conducerea UNESCO, va fi interesant de văzut cum se vor concilia aici cele trei monoteisme şi interesele lor. O premisă majoră ar fi depolitizarea organizaţiei.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info