Publicat

28

septembrie

2018

06:01

7773

vizualizări

Sfinţia Ta, eşti de acord cu căsătoria între doi bărbaţi?

Micul Pentagon. Casa de nebuni (19)

Sfinţia Ta, eşti de acord cu căsătoria între doi bărbaţi?

Micul Pentagon. Casa de nebuni (19)

De vreo săptămână, holurile spitalului se umpluseră cu afişe colorate pro şi anti familia tradiţională, ambele tabere mobilizaseră importante fonduri şi resurse umane (pe reţeaua Madbook circulau zeci de filmuleţe cu îndemnuri la boicot), pe fir intrase şi Biserica, aşa că miza câştigării referendumului aproape se confunda cu miza controlului asupra Justiţiei. Chiar dacă nu eram nici pe departe homofob, înghiţeam cu noduri mascarada pro-LGBT şi, în general, orice presiuni exercitate de dragul corectitudinii politice. Nu pricepeam absolut deloc exhibiţionismul minorităţilor sexuale, însă le puteam înţelege, până la un punct, dorinţa de a nu fi discriminaţi. În acelaşi timp, priveam cu mânie ardoarea cu care neocomuniştii de la Bruxelles ar fi fost în stare de orice compromis, de răsturnarea oricăror reguli de bun simţ, doar pentru a nu-i leza pe bărbaţii care îşi făcuseră operaţia de schimbare de sex şi acum stăteau în dubiu dacă să intre în toaleta pentru femei sau mai bine în buda universală, globalizată, unisex.

În mod paradoxal, conducerea Micului Pentagon se pusese de-a curmezişul directivelor europene în materie de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, avea mai degrabă o atitudine populistă, decât neo-marxistă. Şi asta pentru că românii, în marea lor majoritate, sprijineau ideea de familie tradiţională, în consens cu dogmele creştin-ortodoxe.

După modelul spitalului din Câmpina, Prea Puternicul paroh lansase o invitaţie la dezbatere cu public chiar în incinta Bisericii Sfinţilor Freud şi Jung. La masa lungă, cu drapelul tricolor pus pe post de şervet, luaseră loc atât membri din conducerea Micului Pentagon, cât şi reprezentanţi ai Statului Paralel, enoriaşii prezenţi la eveniment fiind la fel de eterogeni - pacienţi, medici, gardieni Psi, brancardieri, femei de serviciu. Finalul slujbei religioase îi suprinseseră pe mulţi fumând etnobotanice şi capete de lumânări sau trăgând pe nas medicamente psihotrope. Reporteriţa postului de televiziune Demenţial TV, invitată să surprindă atmosfera, rămăsese blocată în faţa unei icoane, cu microfonul întins spre Sfântul Petru, căruia îi pusese întrebarea devenită laitmotivul zilei: Sfinţia Ta, eşti de acord cu căsătoria între doi bulangii?

Prea Puternicul paroh al bisericii îi salută pe distinşii invitaţi şi făcu apel la moderaţie, la înfrânarea pornirilor animalice, indiferent de vehemenţa şi pasiunea cu care fiecare vorbitor îşi va susţine punctul de vedere.

- Stimaţi invitaţi, iubiţi enoriaşi, după cum ştiţi, Biserica nu se implică în lupta politică decât dacă are nevoie de bani pentru Catedrală. Uitându-mă la dumneavoastră, distinşi oaspeţi, nu pot să nu mă întreb, retoric, desigur: de ce, dacă un bărbat se crede şeful Statului Paralel, atunci ajunge imediat aici, la Spitalul de Psihiatrie, iar dacă se crede femeie, i se oferă drepturi în plus? Dragii mei, când vorbim despre sfânta familie, despre sfânta comuniune dintre un bărbat şi o femeie...

Preotul fu întrerupt de huiduielile unui bisexual de la salonul 12-69.

- Huoooo! Părinţele, nu te băga unde nu-ţi fierbe oala! Ce ştii tu despre sex, care eu am văzut-o aseară pe coana preoteasă cum o călăreau doi doctori la Secţia de Reanimare.

Individul primi cu promptitudine un jet de gaze lacrimogene între ochi şi fu târât din biserică de doi gardieni.

- Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce spune! punctă Prea Puternicul, înainte de a da cuvântul invitaţilor aşezaţi, strategic, cu fundurile spre altar.

Aranjându-şi coafura în reflexiile tigăii de teflon, Viorica se ridică de la masă, luă o lingură de colivă şi începu să citească de pe foi.

- Ne-am adunat aici, în ciuda protestanţilor de la #rezist şi a perverşilor de la Asociaţia LGBT, pentru a face un apel de bun simţ la normalitate. Căci normalitatea este relaţia dintre doi oameni cu sexul opus, dar cu aceeaşi gândire, ca mine şi ca preşedintele Liviu, nu între doi pidosnici cu acelaşi sex, ca Klaus şi Ludovic.

Preotul paroh îi turnă Vioricăi un vin de împărtăşanie (să prindă curaj), iar femeia dădu paharul peste cap şi scoase un râgâit prelung spre înaltul bisericii.

- Mă scuzaţi, am aciditate de la alcool... Aşadar, dragi pacienţi, iubiţi credincioşi, vin la voi cu rugămintea să votaţi DA la referendum, pentru că altfel ne paşte un mare pericol. Vom deveni minoritari în propria ţară, practic vom fi o ţară de homosexuali, de lesbiene şi transsexuali. Seara, când ne vom întoarce obosite acasă, în patul nostru, nu vom mai şti dacă soţul are între picioare un baston de jandarm sau o savarină fleşcăită. Aşa ceva este inacceptabil!

- Doamne ajută! o completă Prea Puternicul, în uralele de aprobare ale mulţimii.

Între timp, la masa invitaţilor, Cosette şi Clotilde începuseră să se dezbrace şi să se sărute demonstrativ, stârnind fluierături admirative din partea lesbienelor şi a unor pacienţi perverşi. Mai mulţi membri ai comunităţii LGBT le imitară pe cele două femei, astfel că întrunirea duhovnicească risca să degenereze într-o adevărată orgie. Preotul paroh aprinse zece lumânări şi spuse Tatăl Nostru în şoaptă, rugându-se ca totul să se termine cu bine.

Aşteptat să intervină (cu un punct de vedere coerent) de partea minorităţilor sexuale, Klaus începu să vorbească despre pericolul fenomenului ”fake news” şi capacitatea României, a Spitalului Micul Pentagon, de a primi pacienţi refugiaţi din ţările unde puterile lumii îşi verificau cele mai noi arme şi îşi trasau sferele de influenţă.

- Din cauza lipsei forţei de muncă, continuă Klaus, nu mai suntem suficient de atractivi pentru investitori. Degeaba construim autostrăzi, pentru că nu are cine să muncească în fabricile româneşti, deci n-o să avem ce transporta pe autostradă. Singura şansă pe care o văd eu, acum, este să-i primim cu braţele deschise pe membrii comunităţilor LGBT din Siria, Irak, Afganistan şi unele state din Africa. Să le acordăm facilităţi fiscale, locuinţe ANL, permise pentru biblioteci, filarmonici şi muzee. La momentul actual, noi nu avem suficienţi homosexuali, lesbiene şi transsexuali în România, asta să ne fie clar! O ţară fără minorităţi sexuale viguroase, puternice, este la fel de vulnerabilă, de slabă, ca un preşedinte fără testicule.

Oripilat de discursul lui Klaus, Prea Puternicul îl aghezmui tuflindu-i o legătură de busuioc peste cap, apoi îl tămâie cu cădelniţa din argint masiv:

- Piei Satană!

La fel de afectat ca atunci când făcuse primul pas spre Micul Pentagon, Klaus se şterse pe faţă cu mâneca de la pijama şi îşi înfrână impulsul de a deveni violent.

- Astăzi ai mare noroc, părinte, sunt foarte tolerant. Deşi se spune că toleranţa este bănuiala că celălalt are dreptate, aşa că ne vedem la vot. Sau mai degrabă, nu ne vedem!

(va urma)

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info