Publicat

30

noiembrie

2018

09:25

3352

vizualizări

Viorica, SpongeBob Pantaloni Pătraţi şi Naţionalişti vs. Globalişti

Micul Pentagon. Casa de nebuni (28)

Viorica, SpongeBob Pantaloni Pătraţi şi Naţionalişti vs. Globalişti

Micul Pentagon. Casa de nebuni (28)

Se împlineau 100 de ani de la Marea Unire şi doar doi de la inaugurarea Spitalului Micul Pentagon. Doi ani nu reprezentau cine ştie ce la scara istoriei, însă preşedintele Liviu insistase să marcheze momentul printr-un concurs televizat, urmat de un cocktail.

Primii care ieşiră la încălzire în curtea spitalului, în uralele galeriei, fură cei trei membri ai echipei NAŢIONALIŞTILOR: doctorul Codrin, asistenta şefă Olguţa şi ”premierul” Viorica. Îi puteai distinge de la distanţă, purtau pantaloni scurţi în culorile tricolorului şi halate albe cu motive populare. Păreau destul de emoţionaţi înaintea confruntării, în special doctorul Codrin, care asculta la căşti ”Noi suntem români”, în timp ce colega Olguţa îşi aranja sutienul foarte degajată, de parcă tocmai ar fi ieşit din valurile mării. La rândul ei, Viorica îşi ştergea tigaia cu halatul pe care special şi-l dăduse jos, în corul de fluierături al galeriei adverse.

Ajunşi la încălzire cu oarecare întârziere, componenţii echipei GLOBALIŞTILOR fură întâmpinaţi, în egală măsură, cu huiduieli şi aplauze. În pijamalele lor albastre cu steluţe galbene (comandate de la spitalul din Bruxelles) Klaus, Cosette şi Dacian erau decişi să câştige cu orice preţ. Avuseseră încă de dimineaţă o şedinţă tactică, iar Klaus îşi prevenise colegii că NAŢIONALIŞTII ar putea să joace murdar, la intimidare. Normal, se aflau pe terenul lor, n-ar fi fost nicio surpriză să încalce regulile şi să corupă juriul (alcătuit din pacienţi şi angajaţi aleşi pe sprânceană).

De sus, de pe scena improvizată din cutii de medicamente şi paturi suprapuse, preşedintele Liviu lansă prima întrebare:

- Care este diferenţa dintre naţionalism şi patriotism?

Mult mai rapid decât colegele lui de echipă, doctorul Codrin apăsă pe buton.

- Nu este absolut nicio diferenţă! răspunse bărbatul dintr-o suflare, cu un aer superior, de ca şi cum ar fi fost vexat de întrebarea banală, la mintea cocoşului.

Din tribune, susţinătorii NAŢIONALIŞTILOR aplaudară cu entuziasm, până când fură acoperiţi de fluierăturile taberei adverse. Becul albastru din dreptul lui Dacian se aprinse, speriindu-l. Era rândul GLOBALIŞTILOR să ofere varianta lor de răspuns.

- Naţionalism este atunci când tragi pe nas medicamente româneşti ieftine, deşi ai putea să cumperi unele mai scumpe, de la Bruxelles, cu exact acelaşi efect.

Explicaţia lui Dacian îl scoase din sărite pe un pacient de la peluză, care-i zvârli două ouă fix între ochi.

- Huooo, trădătorule!

Impasibil, Dacian se şterse cu mâneca de la pijamale, luă o gură de apă şi făcu gargară. Îşi imagină că era singur, în faţa oglinzii de la  baie.

Mai mult formal, moderatorul îndemnă la calm.

- Vă rog din suflet, fără violenţă! Echipa GLOBALIŞTILOR ne-a rămas datoare cu definiţia legată de patriotism.

Se uită, apoi, spre Cosette. Apăsase din greşeală pe buton şi acum îşi căuta telefonul mobil. Îl scăpase intenţionat în chiloţi (cu tot cu selfie-stick), ca să tragă de timp şi să găsească cel mai potrivit răspuns.

Inspiră profund şi se uită la Klaus cu teama c-o să spună o mare prostie.

- Patriotismul este atunci când îţi iubeşti patria - indiferent că-i vorba de România sau de altă ţară - cu condiţia ca la cârma spitalului să fie oamenii tăi, nu oamenii lor.

Uimit de limpezimea şi acurateţea explicaţiei, Dacian rămase cu gura căscată, apoi se trezi aplaudând frenetic. Îi trase lui Cosette o palmă la fund, în semn de apreciere, iar colega râse la fel de tare ca la gluma cu două lesbiene asiatice aflate în capul listei de europacienţi.

Între timp, galeriile se încăieraseră, îşi trăgeau reciproc pumni, picioare şi stetoscoape. Competiţia urma să aibă un câştigător şi în tribune.

Moderatorul îi ignoră. Se făcuse frig şi avea ţurţuri pe la mustaţă, se gândea la cabana de pe insula Belina, la şemineul încins şi asistenta blondă de la Reanimare, la fel de încinsă, călare pe un şalău împăiat. Citi de pe foaie următoarea întrebare:

- Dacă ar fi să ne referim la ultimii 28 din cei 100 de ani de la Întregire, cu ce ar trebui să se mândrească românii?

Butonul roşu din dreptul Vioricăi începu să clipească. Femeia îşi aranjă cele două şuviţe rebele, tuşi în pumn şi îşi trase pantalonii scurţi până sub sâni (gestul o făcu să arate ca SpongeBob Pantaloni Pătraţi).

- Stimat juriu, dragi pacienţi, consider că românii se pot mândri în ultimii 28 de ani cu următoarele realizări din ultimii doi ani: 1) Catedrala Mântuirii Neamului; 2) Majorarea pensiilor şi salariilor bugetarilor şi 3) Legile justiţiei, inclusiv graţierea care va veni.

Deşi nu-i stătea deloc în fire, Klaus izbucni în râs, până când Viorica reuşi să-l calmeze cu o puternică lovitură de tigaie. Şeful Statului Paralel se aplecă să-şi culeagă dinţii de pe jos. Se simţea umilit, batjocorit. În fond, cu ce greşise ca să merite un astfel de tratament?

Încălzită de la atmosfera incendiară din tribune (cu toate că afară erau minus 4 grade), Olguţa îşi desfăcu sutienul şi îl aruncă spre fanii olteni de la peluză. Apoi apăsă butonul ca s-o completeze pe Viorica:

- Eu aş mai vedea un motiv de mândrie, cu ghilimelele de rigoare. Ne-am vândut ţara pe nimic, bucată cu bucată, iar acum suntem sclavi pe plantaţie. Muncim pe doi lei pentru bandiţii din multinaţionale care ne-o trag în gură ca la casa de cultură, la fiecare protest neautorizat.

Intrat în extaz în urma intervenţiei Olguţei, al cărei sutien îl flutura pe deasupra capului, un pacient din tribune îi ceru asistentei să renunţe şi la bikini.

Unul dintre cele trei becuri ale echipei GLOBALIŞTILOR se aprinse.  Klaus apăsase, intenţionat, pe butonul lui Cosette. Femeia îl călcă pe bombeu şi-i zâmbi strâmb, înainte de a vorbi la microfon.

- În ultimii 28 de ani, cred că românii ar trebui să fie mândri de un singur lucru. Anume că au boicotat referendumul pentru familia tradiţională. Drept consecinţă, singura noastră familie a rămas cea europeană... Îi salut, pe această cale, pe moşuleţii Frans şi Jean-Claude.

Nu apucă să-şi termine intervenţia, doi susţinători ai NAŢIONALIŞTILOR săriră din tribune, îi smulseră pijamalele şi o dădură, din cap până-n picioare, cu gem de prune furat de la cantina spitalului. Alţi pacienţi se năpustiră pe scenă să întindă gemul pe pâine, aşa că preşedintele Liviu fu nevoit să suspende concursul.

- Vă aştept la cocktail-ul Centenarului, să ne prindem în Hora Unirii. Căci acolo unde-i unire, vine şi victoria. Ţinuta este obligatorie: pijamale cu papion tricolor la bărbaţi, respectiv maieu şi gogoşari pentru femei şi minorităţile LGBT...

(va urma) 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info