Publicat

14

august

2019

18:45

3187

vizualizări

Avantajul teribil al candidatului Iohannis

„Dacă Brâncuşi nu ar fi vrut să se aşeze nimeni pe acele scaune, probabil nu le-ar fi pus într-un parc public, ci într-un muzeu închis”. Normal!

Avantajul teribil al candidatului Iohannis

„Dacă Brâncuşi nu ar fi vrut să se aşeze nimeni pe acele scaune, probabil nu le-ar fi pus într-un parc public, ci într-un muzeu închis”. Normal!

Pe mintea mea netedă ca blatul încă se roteşte, ca un titirez, speechul  lui Klaus Iohannis, din 27 septembrie 2014, la mitingul de lansare a candidaturii:

„Pornesc în această bătălie pentru Preşedinţia României cu încredere şi convingere (...). Viziunea mea, ca preşedinte al României, poate fi spusă simplu, dar cuprinzător: România lucrului bine făcut! Eu vă spun cu toată convingerea: în România se poate! Am intrat în competiţia prezidenţială cu acest gând: să facem din România o ţară care ştie ce vrea şi care poate ceea ce vrea! O Românie a lucrului bine făcut!“.

Schön gesagt! Doar că în România nu s-a putut.

Îşi va obţine al doilea mandat, promiţându-ne „o Românie normală”. Nici asta nu ştiu dacă va merge.

Important e să nu-şi facă bilanţul. Antoine de Rivarol (literat francez din secolul XVIII, care poate fi pescuit la Biblioteca Academiei, folosindu-l ca momeală pe Ion Cristoiu) observa cu fineţe: „Să nu fi făcut nimic constituie un teribil avantaj, de care însă nu trebuie abuzat”.

 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info