Publicat

6

septembrie

2019

16:44

7905

vizualizări

Concediul pe litoralul românesc: servicii de proastă calitate, mizerie şi clădiri abandonate, preţuri exagerate

Rar se vorbeşte în România despre situaţia deplorabilă în care a ajuns turismul românesc. Nu a fost, dar poate va fi în viitor măcar în primele 10 domenii ce ar trebui să fie de interes pentru noi - cetăţeni/ turişti, politicieni sau cei care iau decizii. E nevoie de o politică publică bine gândită şi asumată la nivel de Guvern pentru a mai salva ce este în patrimoniul statului sau dacă nu, măcar să-i lăsăm şi să-i încurajăm pe alţii - investitori români şi străini să salveze ce se mai poate.

Concediul pe litoralul românesc: servicii de proastă calitate, mizerie şi clădiri abandonate, preţuri exagerate

Rar se vorbeşte în România despre situaţia deplorabilă în care a ajuns turismul românesc. Nu a fost, dar poate va fi în viitor măcar în primele 10 domenii ce ar trebui să fie de interes pentru noi - cetăţeni/ turişti, politicieni sau cei care iau decizii. E nevoie de o politică publică bine gândită şi asumată la nivel de Guvern pentru a mai salva ce este în patrimoniul statului sau dacă nu, măcar să-i lăsăm şi să-i încurajăm pe alţii - investitori români şi străini să salveze ce se mai poate.

Urmează trei runde de alegeri, printre subiecte - turismul chiar merită discutat! Altfel, în 2-3 ani o să ajungem să ne plimbăm pe plajă sau prin staţiuni şi o să ne pice hotelurile în cap. Asta dacă ne vom mai duce.

Am fost pe litoralul şi regret!

Chiar dacă hotelierii de pe litoralul românesc sunt încântaţi în ultimii ani de numărul mare de turişti, în special români (poate şi datorită programului de vouchere de vacanţă), la nivel de investiţii în ceea ce înseamnă oferirea de servicii hoteliere şi conexe, ne sunt datori. Şi nu mă refer neapărat la investitorii privaţi (cu toate că şi printre ei sunt unii care îşi bat joc de ce înseamnă a face turism) ci despre hotelurile aflate în administrarea statului, unde managementul numit politic de după anii '90 este atât de prost încât, în curând, aceştia nu o să mai aibă ce administra.

De ce regret: şansa sau ghinionul îţi pot fi alături încă de la alegerea hotelului şi a staţiunii. Norocul, ar fi să alegi serviciile private, cu preţuri peste medie, dar măcar în cazul acesta scad şansele de a nu te trezi într-un hotel pierdut în timp, la nivel de aspect, camere şi restaurant, distrus an de an de foştii clienţi şi poate cu un maxim de 3% investiţii în fiecare sezon din partea administratorului.

Din păcate am mers neavizat, considerând că doar cele câteva poze de pe o platformă online cunoscută pot fi suficiente. Ghinion, la sfârşit de sezon în Venus, de exemplu, una din staţiunile cu renume în anii '80, atmosfera a fost una ce m-a făcut să-mi doresc să mă întorc cât mai rapid acasă. Cu atât mai mult cu cât şi locurile din staţiune şi plaja mi-au adâncit acest sentiment. Aşa că, timp de 6 zile, am umblat prin alte staţiuni în căutarea măcar a unei plaje şi locuri de mâncare decente.

Pe scurt, imaginea litoralului românesc:

Hoteluri preponderent de două şi trei stele degradate, cu camere al căror mobilier se descompune şi în ale căror restaurante ai noroc dacă nu faci toxiinfecţie după, drumuri pline de gropi şi slab spre deloc iluminate, manele pe terase şi jucării chinezeşti la tarabe, plaje înguste unde ţi se cer 50 lei pentru două şezlonguri murdare, un nisip presărat de chiştoace de ţigări şi seminţe, o mare la mal plină de alge, resturi de recipiente şi pietre, terase cu preţuri ce depăşesc lejer Centrul Vechi al capitalei şi slabe calitativ şi, nu în ultimul rând, lucruri ce ţin de administraţia locală - spaţii verzi neamenajate, mizerie pe stradă şi o degringoladă în ceea ce ar presupune implementarea şi respectarea unui plan urbanistic (dacă îl au) ce ar trebui să atragă investitori, pe de o parte, şi clienţi - turişti mulţumiţi de ceea ce văd, pe de altă parte.  

Chiar şi în aceste condiţii, turiştii care vin plătesc cât pentru un sejur de 4-5 stele în Turcia, Grecia sau Cipru. Nu ştiu câţi dintre ei şi-ar dori ca la anul să se întoarcă. La fel ca şi cei care pleacă afară să muncească şi să trăiască fără a-şi mai dori să revină, la fel poate ar fi şi pentru turiştii români dacă ar avea posibilitatea să cunoască ce înseamnă serviciile unui hotel de patru stele din afară. Dar majoritatea, din păcate, nu au curajul şi poate nici banii necesari unui concediu ce ar presupune vizitarea unei alte ţări.

Aşa că banii românilor ajung în bugetul unei primării precum cea din Mangalia (prin taxele colectate de la turişti, hotelieri şi mici afacerişti) fără să dezvolte nimic în staţiuni, în acţionariatul unor societăţi de stat sau în buzunarele unor afacerişti - mici, mari - ce vor să scoată la sfârşit de sezon maxim din punct de vedere financiar, poate cu zero investiţii, şi fără calitate.

Cele câteva plusuri sunt puţine:

Poate doar acele hoteluri ce au reuşit să fie vândute de către stat unor investitori privaţi sau construite de la zero, de 3-4-5 stele şi care oferă servicii hoteliere în regulă pentru aşteptările românilor, dar şi cu preţuri pe măsură. Dar problema încă se menţine pentru că, chiar dacă plăteşti în plus 50-75% din buget în aceste locaţii, în timpul petrecut prin staţiune sau pe plajă, tot te întâlneşti cu neajunsurile de mai sus. 

Plusurile şi minusurile compun imaginea de ansamblu, a litoralului românesc în 2019 - acele aşa numite staţiuni ”de interes naţional” (!?!): Jupiter - Venus - Cap Aurora - Neptun - Olimp - Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti şi Mamaia. E poate doar o excepţie zona din Mamaia Nord, spre Năvodari, cu ceea ce s-a construit recent de către mediul privat.

Iar pentru cine îşi propune să meargă pe litoral pentru a încerca să rememoreze amintirile plăcute din urmă cu mai bine de 30 - 40 de ani - este o mare păcăleală. Vacanţele din Jupiter şi Neptun (de exemplu) din perioada anilor '90, când numărul turiştilor străini îl depăşea în anumite hoteluri pe cei români, când restaurantele hotelurilor erau pline, când plajele erau curăţate de utilaje la asfinţitul soarelui - au apus de mult. 

Timpul a trecut, şi ceea ce a însemnat o 'afacere' de succes pentru stat până la Revoluţie, s-a transformat treptat într-o devalizare masivă ce continuă şi astăzi. Hoteluri cu renume au trecut în mâna unor instituţii de stat - anumite ministere sau chiar instituţii precum SRI (apropo, de ce încă deţine această instituţie trei mari hoteluri în staţiunea Olimp, de ce sunt închise şi lăsate în degradare... greu de înţeles), a unor persoane cu interese locale, numite politic şi care nu au fost niciodată deranjate de cineva, cu ceva, un control - de exemplu.

A se vedea SIF Transilvania, principalul acţionar de la Societatea Turism Hoteluri Restaurante, ce deţine peste 20 de hoteluri pe litoral - majoritatea de categoria de două şi trei stele, inclusiv hotelul în care am stat; Societatea MAMAIA S.A (în care peste 90% din acţiuni aparţin Ministerului Turismului) are în proprietate vile şi terenuri în staţiunea Mamaia; S.C Neptun-Olimp S.A (cu acţionariat de 52% Ministerul Turismului şi 41% SIF Transilvania) deţine vile, restaurante şi chiar şi crame de vinuri. 

Aşadar, poate ar trebui să ne preocupe mai mult şi să-i întrebăm pe cei care au fost, sunt şi îşi doresc să conducă politic România, de ce statul român lasă în paragină de atâta timp toate aceste structuri hoteliere şi bazele de agrement de pe litoral sau din ţară, de ce nu reuşesc să le vândă sau de ce nu se numesc în administrarea lor persoane competente, pe bază de concurs şi indicatori de performanţă.

Pentru că, atâta timp cât acestea sunt an de an pline de turişti dar oferă servicii de cea mai proastă calitate la preţuri ce intră în competiţie cu cei din privat, înseamnă că produc şi bani. Iar dacă banii nu se întorc şi în programe de investiţii atunci ar trebui să se facă lumină spre buzunarele unor persoane. Poate cei de la Curtea de Conturi sau DNA ar putea ajuta.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info