Publicat

3

octombrie

2018

16:55

2004

vizualizări

Să întoarcem spatele Vestului? Doamne fereşte!

S-a supărat ca văcarul pe sat! E o vorbă pe care am auzit-o încă din copilărie, dar a cărei funcţionalitate o verificăm zilnic astăzi, mai ales în economia de piaţă. Dar nu doar aici ni se revelează nevoia bivalentă a relaţiilor contractuale. Pragmatic, la un astfel de raport putem reduce relaţia noastră cu Uniunea Europeană.

Să întoarcem spatele Vestului? Doamne fereşte!

S-a supărat ca văcarul pe sat! E o vorbă pe care am auzit-o încă din copilărie, dar a cărei funcţionalitate o verificăm zilnic astăzi, mai ales în economia de piaţă. Dar nu doar aici ni se revelează nevoia bivalentă a relaţiilor contractuale. Pragmatic, la un astfel de raport putem reduce relaţia noastră cu Uniunea Europeană.

Şi dacă privim lucrurile care ni se întâmplă prin acest interes de reciprocitate, să ne amintim că acum vreo două decenii, oameni de afaceri îmbogăţiţi peste noapte prin mânării de tot felul de destructurare a proprietăţii comune, se împotriveau intrării noastre în UE. ”S-o lăsăm pentru mai târziu“, încercau să pună zăbală trăpaşilor - ziarele independente a anilor nouăzeci - care voiau să ajungă la potoul aderării în UE. Vă mai amintiţi, domniile voastre, îndemnul la îmbogăţire cu orice preţ al feseniştilor? ”Dacă nu noi, cine? Dacă nu acum, când?“ (Pe unii dintre ei avea să-i ajungă Justiţia reinventată după aderare!)

Atunci, în toiul jafului, a început migraţia românilor în Occident. Şi când ea a atins masa critică, s-a auzit, ca un cor antic, dar de fapt o voce gândită de pe vremea bonjuriştilor, care acum avea să prindă glas: ”Vrem o ţară ca afară!“  Adică rimată cu valorile societăţilor fondatoare ale Uniunii Europene.

Jaful economiei însă, necenzurat de justiţia aflată sub papucul puterii neocomuniste, a impus prudenţa decidenţilor europeni. Elitele politice, lăcomia lor, descurajau admiterea necondiţionată, aşa cum se întâmplase cu membrele ”Clubului de la Vişegrad“  - şi se întâmplă încă, cu alte state. Era nevoie de o garanţie: raportul anual al Comisiei Europene asupra Justiţiei. Fapt înţeles şi admis de prim ministrul de atunci, Adrian Năstase.

Repetiţia anuală a controlului ar fi trebuit de mult să jignească politica şi politicienii noştri. Nici pomeneală! Dimpotrivă! Autorităţile responsabile de mersul cinstei publice la noi aveau să transfere reproşurile asupra cetăţenilor, a poporului român. Şi în numele lor, să se supere ca văcarul pe sat, cum că UE ne descriminează şi vrea de la noi ceea ce trece cu vederea altora. Uneori, în unele situaţii similare petrecute chiar în ţări cu o democraţie consolidată, e chiar aşa. Numai că - în viaţă, nu doar în poveşti - întoarcerea la păcatele trecute trezeşte aprehensiuni sau nelinişti justificate şi altora. Autorităţilor UE.

…Cam aşa s-a înfăţişat cearta din Parlamentul European de azi dimineaţă. Am auzit o tânără ziaristă catalogând-o ca haotică. Democratică aş zice. Dar fără vreun rezultat?

Chiar dacă fiecare a vorbit pe limba sa, n-a fost un turn Babel, În ce ne priveşte pe noi, românii, dacă am rămâne în minte doar cu defensiva doamnei Dăncilă, rezultatul ar fi un meci nul; fiecare a marcat goluri şi - în egală măsură - a ratat ocazia de a tăcea. Un interviu luat însă ministrului Tudorel Toader de reporteriţa mai sus amintită, cea cu haosul, de la o altă televiziune decât cea unde-i scutit de întrebări stânjenitoare, ni l-a arătat pe dl ministru Toader disponibil spre dialog cu forurile europene, admiţând că ar avea ”câteva soluţii“ pentru a îndrepta şi astfel, a împrăştia aprehensiunile liderilor UE..

Aşa să fie. Oricum, deloc defensivă. În flagrantă deosebire de atitudinea de demnitate oţetită a primului-ministru. E chiar încurajatoare pentru îmbunătăţirea raporturilor, până la a deveni familiale. Domnul Profesor are înţelepciunea de a nu da peste mâna generoasă prin care trec spre visteria noastră zecile de miliarde de euro, de care avem atâta nevoie pentru modernizarea României. În toată istoria noastră, nici o alianţă nu ne-a dat ceva, doar ne-a luat. De aceea, revenirea puterii de la Bucureşti la raporturile fireşti cu Bruxelles-ul, mai ales în aceste momente când UE traversează momente critice, nu va trece neobservată, fiind benefică pentru toată lumea. Mai puţin acolo, pentru care asudă unii să ne încurce minţile. Ca să întoarcem spatele Vestului în favoarea Estului. Doamne fereşte!

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info